România s-a feudalizat. Adică timişorenii au murit pentru feudalizarea României.   A deposeda prin şantaj pe românii din centrul unui oraş cu colaborarea organelor de stat înseamnă că ne întoarcem în Evul Mediu .

Mişcarea din 1989 a fost un avorton revoluţionar. Societatea  s-a criminalizat, partidele au ajuns adunături de pr ădători ( Ce este acela Partid Naţional Ţărănesc şi Creştin şi Democrat ?) Păi băieţi, numai creştin dacă era şi nu făcea ce face. Numai Naţional dacă era şi era suficient ca această acţiune statală antiromânească  să nu  fi apărut. Nu mai vorbim de celelalte însuşiri că pierdem timpul. Ciuhandru a fost membru PCR ?

Partidele derivate din PCR adică şi cele ,, istorice,, văzând că de fapt nu conduc ele România ci străinii prin interpuşi au renunţat de mult timp la aspiraţii naţionale reducându-se la coteţării judeţene  orăşeneşti şi comunale. Sunt departe de naţionalism cum este bişniţarul departe de Armata Naţională.

Ceea ce se întâmplă în Timişoara nu este decât particularizarea buticărizării statului român şi bişniţarizării capitaliste a poporului român.

Dacă funcţionarul statului român poate fi cumpărat de cerşetorii şi hoţii Occidentului atunci statul român nu mai există. Ciuhăndrăria aceasta este rezultatul uciderii occidentale a  încercării revoluţiei din Timişoara.

Voi nu vedeţi că Occidentul vă profilează personalitatea încă din prima zi ca să fiţi mogâldani, ciolănari, sexari, poşircari, molari, burtari, măţari, cârnăţari, homălari şi aşa mai departe?

Mogâldanizarea politicienilor,  măţărizarea organelor de stat şi prostituarea oamenilor de cultură sunt condiţiile prealabile pentru aceste efecte sociale pe care le percepeţi în Timişoara. Timişoara şi-a pierdut onoarea pentru un maţ plin. Oraşul maţelor.

Separarea puterilor în statul capitalist înseamnă să dai pe mâna legiuitorilor exercitarea puterilor judecătoreşti prin autopermisiunea de a refuza actul justiţiei.

Nu se calcă în picioare nici un principiu prin  aceasta deoarece fiecare individ trebuie să gândească cu două creiere: unul care deserveşte pe cetăţean şi celălalt pe infractor adică pe anticetăţean. Aceasta decurge din natura dublă a omului făcut de divinitate: sufletul şi trupul. Deci la origine răspunde divinitatea de propria sa creaţie.

De aici decurge necesitatea celor două puteri : ca parlamentar trăieşti ca fiinţă biologică iar în justiţie trebuie să trăieşti ca fiinţă socială predominant sufletească. Când vezi că puterea socială pericliteză existenţa trupească separi puterile statului prin separarea hoitului care fură de actul de judecare . Altfel nici nu se justifică să stai în parlament.Parlamentul este adăpostul în care se adăposteşte fiinţa biologică cănd este în pericol de judecare.

Pentru că avem viaţă dublă noi trebuie să ne exprimăm întotdeauna duplicitar: teoretic dar practic, de drept dar de fapt, în idee dar în realitate.

Reducând la esenţial exprimarea trebuie să fie pe limba puterii legiuitoare aşa: ,,dân şâ pân,, ,,pân şâ dân,,. Verificaţi şi veţi vedea guvernanţii români chiar aşa se exprimă.

De douăzeci de ani guvernanţii României capitaliste  ne duc dân şi pân.

Păi solom dă la cap. Dân teorie nu putem trece pîn practică. Pân teorie dân păcate nu ajungem nici unde şâ dă aceea nu există decât o singură cale: aia în care îţi umpli maţul ţie şâ tribului tău.

De aceea puterile statului capitalist  român sunt una deoarece ele sunt compuse din descompunerea PCR de patru milioane adică PNL, PSD, PDL etc.Avem un partid unic cu mai multe capete şi feţe.

În această situaţie imperiul american şi european ne arată clar că rezolvarea  nu este posibilă la noi ci trebuie să le recunoaştem legitimitatea şi autoritatea  ca să ne separe ei puterile. Şi o vor face.

Americanii fac experimente pe viaţa oamenilor. Este interesant să vezi cât valorează viaţa unui om bombardând, împuşcând gazând etc. Practic valoarea este nulă dacă stai ascuns în blindate, în avioane, în buncăre etc. Adică este uşor să predici democraţia capitalistă stând la adăpost. Este însă foarte greu să fii vietnamez să fii atacat fără declaraţie de război, să fii osetian  sau georgian şi să fii bombardat în casa ta având în spate imperiul american cu promisiunea de integrare în pactul de agresiune nordatlantic.

Cât contează , cât valorează 2000 de oameni omorâţi într-un experiment politico-militar? Nimic. La întâlnirea liderilor se râde, se felicită, se bea.  Se face pace dar morţii sunt vinovaţi. Pe ce se bazează aceşti criminali ţinuţi de popor la loc de cinste? Nu se bazează decât pe prostia voastră. Câtă vreme veţi fi proşti şi îi veţi ţine în spinare atâta timp ei vă vor omorâ, vor face experimente pe voi şi vă vor predica capitalismul creştinismul şi democraţia capitalistă şi alte baliverne tâmpitoare.

În cazul experimentului american antirus s-a încercat puterea de reacţie a Rusiei. Americanilor le lipseau anumite informaţii. Pentru a avea aceste informaţii georgienii au săvârşit mai multe crime. Toate sunt normale, democratice şi capitaliste. Numai reacţia Rusiei este criminală şi condamnabilă. Aici avem de a face exact cu ştiinţa dreptului cu ştiinţa dreptăţii. Se iau licenţe, masterate, doctorate onoruri pentru lucrări de ştiinţa dreptului în speţă internaţional. Rezultatul? Crimă. Noul experiment antirus care ar prezenta o omucidere de vreo  2000 de oameni pentru întregirea României cu atât mai mult cu cât Basarabia nu poate prezenta istoric nici o legitimare statală. Şi acum dacă guvernul României a fost în stare de agresiune antiafgană sau antiirakiană trebuie să fie în stare şi de agresiune antirusă sau antiucraineană pentru recuperarea teritoriilor şi populaţiilor române. Dacă nu va săvărşi această agresiune atunci putem scuipa pe soldaţii omorâţi pentru interese americane în Irak şi Afganistan. Iată cum apare devine şi se dezvoltă noul experiment american pe pielea românilor. În acest caz naţionalismul român ar fi transformat în sculă imperialistă americană. Frumoasă ipostază! Propun ca pentru o asemenea acţiune primele plutoane să fie formate de parlamentarii, guvernanţii şi diplomaţii români. Ei trebuie să fie exemplu de capitalişti, democraţi şi creştini. După aceea mergem şi noi. Noi proştii.

Şi-au băgat picioarele în ea doctrină naţionalistă şi în România şi în Mare şi în creştinism şi acţionează în perfect acord cu duşmanii României. Ciolanul tată! Ciolanul!

Deci caracterul individualist al capitalismului îşi face vizibil efectul şi într-un partid  ce a pornit de la nevoia apărării naţiunii. Bine a spus Marx că puterea economiei de piaţă răscoleşte cele mai ascunse locuri ale lumii. Şi aceasta se întâmplă fără nici o construcţie artificială manifestată ca ordin, directivă , normă preconcepută.

Este timpul să spun că şi liderul Tudor Corneliu este vinovat că nu a fost capabil să valorifice potenţialul de acţiune al grupului deşi formal este specialist în filozofie şi sociologie . Este un simplu posesor de diplomă care nu are aptitudinea practică  a aplicării cunoştinţelor. Nu uităm când a cerut liderului muncitorilor mineri să îşi dea demisia din PRM atunci când pentru Miron Cosma erau cele mai grele momente . Miron Cosma şi  muncitorii lui vor intra în istorie dar Vadim nu. Pentru că nu are cu ce. Cu ce să intre? Cu profitarea de pe nevoia românilor de justiţie şi conservare a identităţii naţionale? Vorbele nu sunt suficiente. Istoria s-a făcut cu fapte nu cu vorbe. Corneliu voia să culeagă laurii după vorbe. Timp a avut destul. L-a consumat degeaba. Viaţa trece. Ireversibil. A avut oameni de acţiune şi i-a neglijat. Jigodiile l-au înconjurat şi linguşit. Oamenii buni s-au pierdut.

Acum politicienii naţionalişti şi justiţiari îşi caută posibilităţile de acţiune în alte locuri.

Ce justiţiară poate fi Oana Zăvoranu care câştigă 210.000 euro pe an din nişte acţiuni ce nu au nimic naţionalist ? Are preocupări pentru desfătarea animalelor şi nu pentru salvarea şi educarea românilor. Ce înseamnă sprijinul unui naţionalist care papă pâinea capitalistă a străinătăţii? Ce poate însemna un artist în funcţia de analist al situaţiei economice şi sociale şi de legiuitor? Aceasta va fi ultima scuipătură pe PRM.

PRM este departe de noile cerinţe naţionale aşa cum suntem noi departe de realitatea interbelică românească.

Partid al alternativei naţionale nu există.  Este exact ce şi-au dorit duşmanii  poporului român.

De la sfinţenia capitalistă a proprietăţii şi până la exigenţele divine nici religioşii nu pot ajunge căci după cum vedeţi nici unul nu crede decât în valorile materiale altfel nu ar aplica absurda regulă a sfinţeniei unui lucru material.

Un lucru material nu poate fi sfânt. Sfânt este cel ce a ajuns la capătul existenţei materiale, cel care nu mai are nevoie de existenţa materială, cel care nu mai devine; este cel ce nu mai trebuie să fie, cel ce nu mai vrea să fie, cel ce nu mai tânjeşte, cel ce nu mai doreşte, cel ce îşi este sieşi suficient şi intangibil.

Când revoluţionarii francezi au spus că proprietatea este sfântă au spus-o nu ca să emită un adevăr ci pentru a emite o regulă utilă şi practică pentru îndrumarea minţii în căutarea binelui de aici şi de acum al acestei lumi. Consecinţa acestei reguli este că acela care nu are proprietate asupra, poate să piară. De aceea burghezii s-au şi refugiat în religie după decapitări; au descoperit o regulă practică şi nu un adevăr absolut.

Politicienii români însă nu au descoperit nimic. În viermuiala lor au lins disperaţi ceea ce au scuipat revoluţionarii burghezi care astăzi râd de ei ca de handicapaţi.

Dacă proprietatea era sfântă omul avea conştiinţa proprietăţii de la începutul existenţei sale. Nevoia existenţei materiale l-a determinat şi l-a dresat în lunga sa existenţă să deţină căci altminteri deţinerea ar fi fost o povară în viaţă.

Dacă Dumnezeu a făcut această lume în care trăieşte omul, atunci Dumnezeu l-a făcut pe om înlănţuit,  înlănţuit de lumea materială. De aceea omul constatând nelibertatea sa  s-a agăţat de singura lui şansă de a fi: proprietatea asupra bunurilor materiale. Şi aceasta conform voinţei lui Dumnezeu în veci de veci.

Văzând pseudocomuniştii că gloata nu poate să se ridice la rangul conştiinţei economice cerute de existenţa socială, forţaţi de presiunea imperialiştilor americo-europeni au adoptat pe negândite regula sfinţeniei proprietăţii. Au ajuns într-o eroare . Nici nu puteau altceva.

Regula sfinţeniei proprietăţii nu este un adevăr. Nu este nici regulă divină. Nu este nici o trăire divină. În ultimă analiză sfinţenia proprietăţii nu este un lucru divin. Nu este divină pentru că nu este absolută. Nu este intangibilă, nu este imuabilă, nu este suficientă sieşi, nu este incomensurabilă, nu este independentă.

Dacă sfinţenia proprietăţii nu este absolută, cum este sfântă? Da. Există o posibilitate: sfântul să nu fie identic cu divinul şi divinul cu absolutul. Atunci putem pune la îndoială valoarea întregii reflecţii teologice în lungul mileniilor. Dar nu ne bazăm pe mintea omenească.

De ce nu este divină? Nu este divină pentru că regula sfinţeniei proprietăţii şi în general proprietatea nu este primordială. La ideea proprietăţii s-a ajuns inductiv şi nu deductiv.Şi dacă este indusă este nesigură, este relativă. Parlamentarii, guvernanţii şi judecătorii României nu au înţeles nimic din eternitatea împăraţilor  şi piramidelor Egiptului. Şi pentru ei proprietatea a fost sfântă şi le-a asigurat viaţa veşnică deoarece baza vieţii veşnice este proprietatea, în special individuală asupra bunurilor materiale care valori nu se mişcă după legi interne ale materiei ci după voinţa hoiturilor umane.

Sfinţenia proprietăţii ar trebui să fie în acord cu voinţa zeului suprem ( Iehova, etc.) determinând sfinţenia proprietarilor, ceea ce nu se confirmă în în viaţă, în practică. Nu este admisibil ca Dumnezeu prin sfinţeniile sale să provoace crima. Este o contradicţie în termeni. Dimpotrivă şi în acord cu intuiţia lui Isus Hristos proprietatea este păcătoasă fiind lucru al contrariului şi contradictoriului lui Dumnezeu: este lucrul Dracului.

Undeva lumea este în eroare: nu poate fi fericită fără bunuri materiale şi dacă le are nu poate fi fericită. Ca o soluţie provizorie aş zice că bunurile materiale sunt necesare dar nu suficiente pentru a fi fericit.

Este bine să se facă şcoală pentru fiecare activitate ce urmează a fi desfăşurată. În vremea de astăzi activitatea de învăţare este necesară. Este adevărat că prin cursurile de calificare vor să limiteze concurenţa şi să câştige bani.

Problema cea mai gravă este că nu se fac şcoli pentru calificarea oamenilor în respectivele profesii . Se fac nişte adunături de impostori care îţi iau banii degeaba neînvăţându-te nimic. Lanţuri întregi de escrocherii educative împânzesc România de la un capăt la altul.

Adică vreau să spun că nu se face comerţ cu priceperi, deprinderi şi cunoştinţe care tot ar mai fi util ci se face direct comerţ cu diplome: diplome de calificare simplă, diplome de liceu, diplome postliceale, diplome de facultate, diplome de master, diplome de doctori şi aşa mai departe.

După ce îţi iau banii degeaba pe cursuri te obligă să faci un alt curs fără valoare.

Să presupunem că în cadrul unui proces de învăţământ ţi-ai însuşit conţinutul. După ce termini şcoala nu vei aplica nimic din ceea ce ai învăţat decât dacă satisface necesitatea interesului capitalist. Deci ai învăţat profesia degeaba. Mai bine nu îţi pierzi timpul cu şcoala.

În tot acest timp adevăraţii oameni serioşi stau ascunşi şi necunoscuţi şi fraudează economia naţională cu milioane de euro, subminează autoritatea statului român şi îşi asigură parazitismul neamului lor pe cel puţin  o sută de ani de acum încolo. Proştii nu au decât să frecventeze cursurile lor de râs.

Deci proştii şi deştepţii. Nimic nou sub soare.